IX. ACTIVITATEA LUI ISUS
ÎN IUDEEA ȘI IERUSALIM
Căsătoria și divorțul
(Mc 10,1-12)
Capitolul 19
12 Există eunuci care s-au născut astfel din sânul mamei lor, există eunuci care au fost făcuți astfel de oameni și există eunuci care s-au făcut ei înșiși astfel pentru împărăția cerurilor
d. Cine poate înțelege, să înțeleagă!"
e
Note de subsol
d În mentalitatea poporului evreu, căsătoria era o datorie religioasă (cf. Gen 1,28) pentru perpetuarea poporului lui Dumnezeu, iar cine nu se căsătorea era considerat ca unul care desfigurează chipul lui Dumnezeu. Sunt totuşi cunoscute unele excepţii. Ieremia primeşte porunca lui Dumnezeu de a nu se căsători pentru a fi un semn profetic al depopulării ţării (Ier 16,1-13). Esenienii, după mărturia lui Iosif Flaviu, erau celibatari. Învăţătura lui Isus despre celibat, "cei care se fac ei înşişi eunuci pentru împărăţia cerurilor", care este greu de înţeles în afara unui dar special al lui Dumnezeu, nu e o critică adusă căsătoriei, ci o excepţie escatologică: prioritatea împărăţiei cerurilor îi determină pe unii oameni să nu se căsătorească.
e Prin această expresie specifică literaturii sapienţiale, Isus arată că vrea nu doar să explice conţinutul şi motivaţia celibatului, ci face o invitaţie către cei care pot să o înţeleagă, să o practice.